Fiecare construcție sau element de construcție trebuie să satisfacă un ansamblu de condiții tehnice sau cerințe tehnico-economice principale, care privesc durabilitatea în timp, rezistența la foc, rezistența și stabilitatea construcției, condiții fizice și igienice, arhitectonice, economico-organizatorice etc.
Durabilitatea reprezintă durata de funcționare normală în timp a principalelor elemente de construcții, fără pierderea calității necesare exploatării optime și poate fi: ridicată (de gradul I) și este peste 100 de ani; mijlocie (de gradul II) între 50 și 100 de ani; normală sau obișnuită (de gradul III) între 20 și 50 de ani.
Construcțiile cu durată de funcționare sub 20 de ani se numesc provizorii.
Durabilitatea este determinată de materialele folosite, modul de proiectare și execuție, condițiile de exploatare și întreținere și se referă la rezistența materialelor și elementelor de construcții la diferite acțiuni cum ar fi: îngheț-dezgheț, umiditate, coroziune, acțiunea biologică a microorganismelor cât și acțiunea mediului înconjurător: agenți atmosferici, fum, gaze, diferite noxe din mediul interior etc.
Rezistența la foc reprezintă capacitatea construcției de a rezista la solicitări termice și mecanice produse în timpul și din cauza incendiilor. Din punct de vedere al rezistenței la foc, elementele de construcții depind direct de materialele din care se execută și se caracterizează prin gradul de combustibilitate și limita rezistenței la foc. Combustibilitatea unui material sau element de construcții reprezintă capacitatea acestuia de a se aprinde și de a arde în continuare și din acest punct de vedere acestea se clasifică: incombustibili (betonul, zidăria),greu combustibili sau semicombustibili (metalul protejat, lemn ignifugat sau tencuit) și combustibili (lemn, carton bitumat). Limita de rezistență la foc este perioada de timp în care un element de construcție supus unui incendiu își păstrează stabilitatea.
Rezistența și stabilitatea construcțiilor se referă la capacitatea lor portantă, deformații, fisuri, cât și la condițiile de exploatare specifice fiecărei construcții(uzură, șoc etc.).
Condițiile fizice și igienice de exploatare sunt legate de factorii de climat exterior și interior și se referă la temperatură, umiditate, iluminare, viteza curenților de aer, gaze nocive etc.
Condițiile de ordin arhitectural asigură construcțiilor aspectul corespunzător destinației acestora, cu o plastică și o compoziție arhitectonică optimă.
Condițiile economico-organizatorice privesc în general costul construcțiilor, tehnologia de execuție și posibilitățile de industrializare, materiale folosite, soluții tehnice, termenul de execuție și punerea în funcțiune.
sursa : wikipedia